Azi, în ziua 230, retrasă în cuibul meu, unde se simte atât de bine, încât nici că vă pot explica, înainte de întâlnirea cu complementul meu, vreau să scriu din cele pe care le observ în interacțiunea dintre partenerii aflați într-o relație romantică. Din experiență personală, vă spun că am ajuns într-un un punct în care nu mă mai interesează atât de mult lucrurile „corecte” într-o relație, ci lucrurile reale. Cele care rămân după ce se sting luminile, după ce trece faza intensă, după ce dispare entuziasmul de început. Și în toate relațiile prin care am trecut, cu tot ce au fost și tot ce n-au fost, am început să înțeleg mai clar ce ne place, cu adevărat, să primim unii de la alții.

Ce îmi place mie să primesc de la un bărbat?

Îmi place să primesc timp. Nu doar prezență fizică, ci timp real, atent, în care simt că nu sunt pe fundalul unei vieți agitate. Îmi place să mă simt ascultată fără grabă, fără soluții, fără presiunea de a încheia repede o conversație ca să „trecem la lucruri mai importante”. Pentru că, pentru mine, să fiu auzită e una dintre cele mai adânci forme de iubire. Și să ascult, la rândul meu empatică și atentă.

Îmi place să primesc prezență sinceră, nu gesturi grandioase sau replici învățate. Îmi place să primesc siguranță. Vorbesc de acel sentiment că, orice s-ar întâmpla, pot fi eu lângă el, cu tot ce sunt, cu zilele mele bune și mai ales cu cele în care nu-mi vine să vorbesc cu nimeni. Să nu trebuiască să mă cenzurez sau să-mi calculez reacțiile, doar ca să nu par „prea mult”.

Și ce am văzut că le place bărbaților să primească?

Am învățat, de-a lungul timpului, că bărbații nu sunt chiar atât de complicați cum ne place nouă să credem. Dar sunt, poate, mai fragili în interior decât par. Mulți nu știu să ceară. Nu știu să spună „am nevoie să mă vezi” sau „vreau să fiu iubit”, pentru că au fost crescuți să nu o spună. De multe ori, ei au cea mai mare nevoie de atenție și de afecțiune, care să le valideze calitățile masculine și care să le potențeze capacitatea de a ne oferi nouă siguranța necesară, ca să funcționăm în energia feminină cea mai delicată și învăluitoare.

Bărbaților le place să primească recunoaștere. Nu flatare, nu complimente goale. Ci acea validare care spune: „Te văd. Văd cât dai, văd ce eforturi faci.” Le place să fie apreciați pentru ce sunt în mod autentic, nu pentru ce credem noi că ar trebui să fie.

Le place să primească spațiu, dar fără să fie abandonați. Nu le place să fie cocoloșiți toată ziua, ori să fie transformați în copilul lui mami. Am înțeles asta abia târziu. Spațiul înseamnă libertatea de a fi ei înșiși, nu o dovadă că nu le pasă. Și, să recunoaștem, și nouă ne place spațiul. Uneori, cel mai mare cadou pe care i-l poți face unui bărbat e încrederea că se va întoarce, fără să-l grăbești sau să-l forțezi.

Și le place să primească afecțiune simplă. O mână pe ceafă, un zâmbet cald, un „te-am visat azi-noapte”. Lucruri mici care nu par importante, dar care, adunate, construiesc acasă-ul dintre doi oameni.

Așadar…

Poate că femeile și bărbații nu vor lucruri atât de diferite. Doar că ne exprimăm dorințele în moduri diferite. Noi cerem atenție, ei tânjesc după liniște. Noi oferim cuvinte, ei preferă gesturile. Dar în esență, cu toții vrem același lucru: să fim văzuți, auziți și iubiți exact așa cum suntem.

Important: Am învățat că cel mai frumos lucru pe care îl putem primi unii de la alții nu costă nimic. Dar cere curaj, sinceritate totală și multă prezență.

Pentru relațiile de cuplu durabile este nevoie de TIMP și de RĂBDARE.

OM