
Ziua 41 – PACE. POPĂ neDumnezeiesc.
… NO PRESURE.
Cea mai scurtă zi din an, în care soarele ne oferă doar 8 ore și 50 de minute de lumină naturală, iar noaptea își atinge apogeul, cu 15 ore și 10 minute de întuneric, ma regăsește acum într-o stare de OM în PACE. Este momentul în care Polul Nord este înclinat cel mai mult, departe de Soare. Eu, azi, m-am îclinat de zece ori pe atât, fiind pusă în situații neprevăzute. Soarele îmi este ghid superm, iar Luna mi-l echilibrează perfect, cu energia ei pasivă și învăluitoare, în astfel de situații.
Azi, am fost în șoc de mai multe ori, iar ziua de 21 decembrie, recent declarată a fi Ziua Internațională a Meditației, m-a provpcat cum nicio altă zi a lunii decembrie nu a făcut-o.
De dimineață, am fost să susțin clasa de Yoga de grup de la unul dintre studiourile cu care colaborez, în Timișoara, apoi am revenit acasă, unde L. mă aștepta să mergem la spovedanie. În jurul orei 11:30, am ajuns la biserica de la noi din sat, unde, ce să vezi, să auzi și să nu crezi: popa a refuzat să o spovedească pe L., pe motiv că nu mai face spovedanie anul acesta, pentru că nu are timp, căci programul îî este foarte încărcat. Cine mă cunoaște știe că eu am o voce și că nicio clipă, de când respir, nu mi-a fost teamă, rușine ori groază, să îmi cer drepturile.
POPĂ, unde îți este DUMNEZEUL?
În momentul în care am auzit cum refuză categoric să o susțină pe L., adolescentă de aproape 16 ani, în acest demers spiritual de mare prețuire, după ce a ținut și post disciplinat draga de ea, efectul de mamă nebună și de OM-TURBAT s-a declanșat. Am spus atât: „Dumneavoastră va auziți? Ceea ce îmi spuneți mie acum este total nedumnezeiesc și nepotrivit! Cum să refuzați o adolescentă în formare, aflată la vârsta în care începe cu adevărat să înțeleagă credința și să își contureze încet-încet această cale? Este total absurd și, dacă aș putea, v-aș lua patrafirul și acum v-aș spovedi eu pe dumneavoastră.”
În secunda doi, POP-aaa s-a ridicat și a spovedit-o pe Lua aproape 20 de minute. În acest timp, purtând discuții cu Epitropul bisericii, am aflat că sunt în nevoie de ajutor pentru curățenia de Craciun, în pod, unde cântă corul.
Îmi pare rău. Iartă-mă. Mulțumesc. Te iubesc.
Dupa ce L. a terminat, am dus-o acasă, iar eu am revenit să ofer un gest YOGA, în semn de recunoștință lui GOD. Toată ziua mea a fost ancorată în aceast gând, în această realitate care îmi parea mai degrabă un coșmar. Toți cunoscuții și inclusiv Proful, care este un OM cu o credință META, au fost de acord cu reacția mea, iar în cele din urmă până și Lua mi-a înțeles gestul verbal și energia din spatele său.
Am făcut curat în pod și am avut multe conștientizări esențiale. Să am curajul să îmi susțin punctul de vedere, să îmi cer drepturile, să am o voce reprezintă pentru mine o reală valoare.
Azi, am meditat mult, în timp ce am făcut Karma Yoga – cea mai esențială formă de Yoga, dacă este să mă întrebați pe mine. Meditația mea a fost suținută de Terapia Iertării, Iubirii și a Recunoștinței – Hooponopono: Mulțumesc! Te iubesc! Îmi pare rău! Iartă-mă!
I-am iertat și pe el și pe GOD. YOGA.
Pentru că… I TRUST and i HACE FAITH.
Veni. Vidi. PACE.
OM