Ziua 20 – Yoga, more please! Agent 007, te vrem!
Ziua 20 – Doamne, îți mulțumesc!
Sunt Yoga. Sunt OM, ACUM. Îmi tremură sufletul de emoția încă intensă din OM. Mă regăsesc aici, pe unul dintre fotoliile portocalii din zona de lounge a Hotelului Ramada Plaza din București, unde se desfășoară cea de-a 6-a ediție a Yoga Festival România. Mă uit de jur împrejur și o întâlnesc cu privirea plină de iubire și recunoștință pe una dintre doamnele de la clasa mea, care a venit să îmi spună că i-am oferit o poveste frumoasă astăzi și că i-a mers direct în suflet. Venise recent din Bali, fiind într-un proces transformator în tot ceea ce o privea ca ființă. Soțul ei plecase în lumea stelelor de pe cer, iar viața ei imediat după a rămas fără fundație. Acum, începe să primească răspunsuri și să înțeleagă înțelesurile. Onorată să te fi cunoscut, drag OM, și îți doresc să ai curajul să te ridici și să nu uiți că fiecare clipă este aici pentru ca tu să te așezi cu mult curaj în ea și să o transformi în clipă de neuitat, pe Pământ. El te veghează și niciodată nu va pleca din celula ta. Niciodată.
Azi, în Ziua 20 din OM autentic, simt că am susținut un dar divin, nu o clasă de Yoga… Prietenele mele frumoase și iubite, care mi-au fost alături, m-au gratulat și au spus că sunt unică și că nimeni nu enunță așa viața și pe Yoga însăși. Am plâns. Îmi pare ireal că mie chiar mi se întâmplă asta. Simt cum îmi împart inima în fire de mătase spirituală și le țes în inimile lui OM, întru veșnicie. Bineînțeles că îmi vine să plâng, pentru că ce noroc de OM pot să am eu încât să fac cu iubire și cu pasiune meseria mea de la început și până în prezent, neobosită fiind.
Parcă m-am „predat” astăzi, pe mine, prin lupa fiecărui practicant de viață prezent la sesiunea mea. A fost un OM măreț, complet, complex și viu. Am trezit în mine, prin ei, savoarea unei secunde extinsă în sunetul Universului către capătul încă nedefinit.
Psihologia și Yoga sunt cele două domenii care mă atrag acum înspre o cunoaștere mai profundă. Micul jurnalist din mine scrie din ale Vieții de OM Anale și parcă toate mi se aliniază profesional acum. La 41 de ani, nu vin cu vânătăi doar pe corp, din lovituri de neatenție, ci vin cu vânătăi în inima bușită de pierderi, de păreri de rău și de erori. Vin cu o minte lovită de trenul de mare viteză al „vrutti-urilor” impactante.
Vin cu un Pranamaya Kosha plin de noi toți, de mulți OM existențiali, curioși de Sine și de toate cele care se cer a fi spuse și nu pot fi spuse. Azi, am spus din nou Povestea Yoga unică pe Pământ. Am invitat OM-ul la calmul pe care îl caută și nu îl atinge cu sistemul nervos central, am invitat OM-ul să înțeleagă, mai presus de înțelegere, existența că el este SECUNDA și atât. Că viața nu așteaptă să o consumăm, că ea nu pretinde să fim într-un fel anume pentru a o savura pe deplin. Am invitat OM-ul să își exploreze corpul fizic prin simțuri și senzații. Mintea i-am adus-o în inimă și i-am rescris inima în minte. Mi-am atins scopul către OM. Sunt OM mai bun acum.
Agent 007 „dă Românica” și nu numai…
Dar, Ziua 20 nu am uitat, să știți, că am dedicat-o lui COD 007 – Agent – Bond – JAMES BOND. Hello! Unde e James Bond în România? Dacă îl găsiți, rogu-vă, trimiteți o celulă din el și la mine. Îl multiplic celular pentru noi poate, dragi femei, promit solemn! OH, MY, OH, MY! Uf. Să le luăm pe scurt, nu pe lung, să le concentrăm în maxim 1 ml, nu un litru. Păi, treburile stau așa: noi, femeile, vrem PUȚINE. Știu, râdeți voi, râdeți, dar acesta este adevărul. Vrem să ne mângâiați, să ne oferiți ochii voștri, să ne sprijiniți „în contul vostru”, pe umărul vostru, să ne adormiți pe pieptul vostru, să NU SFORĂIȚI, să vă îngrijiți de noi și de voi, vrem să ne conduceți cu eleganță către destinații de neuitat, să ne serviți cu Bondis de la Petrovaselo (nu l-aș da, jur, pe niciun Moët sau Dom Pérignon). Vedeți, suntem modeste, da, fetelor?! Noi vă vrem pe voi DOM! Ce înseamnă asta?
Păi, să le simplific, zic. Un fel de Domul din Milano, dar nu chiar așa de perfect. Vrem să ne fiți Catedrala. Adică să ne arătați icoanele, dar să nu ne puneți să ne rugăm la ele pentru o cină în doi plătită de voi, pentru o vacanță împărțită la doi, pentru texte de genul: „Înțelege că aici, cu mine, în relație, va trebui să plătești jumătate și tu din tot, orice ar fi. Așa e normal, așa va fi.” Dragii noștri, așa crește frigiditatea. Adică ne facem iceberg și punct. Mai precis, nu mai intrați în noi decât cu mare chinuială și cu durere și nici atunci cu garanția că ajungeți să atingeți marea măcar și cu un deget.
Nu, nu sunt scorpie. Sunt verișoara ei. Asumată și responsabilă în tot ceea ce scriu aici. I hope I learn to get over myself… Nu, niciodată, decât dacă James e James și punct. Ne putem iubi, dacă începi să mă lași cu toate codurile tale. Vreau un James care deschide portiera la mașină, pentru ca eu să cobor cu tocurile stiletto pe care le visai de când te știi. Un James care mă servește stilat cu de toate, pentru a primi lenjeria intimă scumpă și sofisticată. Un James care nu uită că el este Regele Reginei sale.
Mă opresc aici, pentru Ziua 20, dar continui să trăiesc prezentul măsurat cu SECUNDA. Mă duc la o clasă de Sound Healing a faunelor fete de la festival, ca să îmi curăț sunetele interioare cu sunetele exterioare. Rămân însă în Bedins, Lord Huron, Vision, Petrarca. Uman. Tot ceea ce noi vă cerem este UMAN. Nu am scris nicăieri vacanță în Bali, nu? Din lipsă de timp, acum, stați liniștiți. Și ea urmează, desigur, și tot OMan va fi.
Namaste,
OM