Ziua 86 – Some days are like this. Big girls do cry…

Îmi plac oamenii de cuvânt. Urăsc situațiile în care sunt pusă în fața faptului împlinit: mi s-a spus că se va întâmpla într-un anume fel ceva, dar nu se mai întâmplă deloc sau se întâmplă complet diferit de ceea ce mi se spusese inițial.

Astăzi este ziua 86 din BLOG de Om Autentic. Sunt la finalul celei de-a treia zile de fasting. Am băut niște cafea cu lapte cam de două ori pe zi și asta se numește trișat, cum spune colega mea A., medic nutriționist în devenire, dar mare pasionată de combinații sănătoase și delicioase. Am avut o zi plină: de la clasa de cycling de dimineață, la unghii, prânz cu fetele, vopsit, gătit, clase de yoga, texte, handbal cu Maylo, conversații faine, până la finalul acesta liniștit în care îmi vine să spun așa: some days are like this…

Sunt zile în care pur și simplu nu îmi vine nici mie să fac nimic și totuși îmi găsesc resursele necesare în interior, pentru a rămâne productivă și pentru a-mi duce la bun sfârșit sarcinile cotidiene.

Big girls do cry…

Sunt o fată mare, de doar 41 de ani. Eu mă consider acel gen de femeie copil pe care nimic și nimeni nu o poate pune însă la pământ. Sunt asemenea ființelor sensibile, cu toanele mele și cu vulnerabilitatea mea, care, de multe ori, este în exces. Sunt, în multe cazuri, nuca de cocos, care pare greu de pătruns, dar când îți ajungi la miez, după ce ai avut răbdare să îmi pătrunzi coaja, sunt mai moale decât pâinea lui Dumnezeu. Cei care nu mă cunosc cu adevărat sunt tentați să creadă că sunt aproape perfectă. Da, pe naiba, căci sunt și momente în care nu există definiție în DEX pentru nivelul meu de dificultate. Nu mă poate desluși nici măcar Euclid, la cât de multe trasate linear am în mine, în direcții alambicate.

Astăzi, am avut două clase pline cu participanți care au plecat, cred eu, puțin mai bine acasă, după experiența cu ei înșiși de pe salteaua de practică. Și eu am plecat cu inima și mai mare, căci adevăratul meu crez este să nu las lumea mai rău decât am găsit-o, după ce termin clasele de Yoga. Sunt în pace. Am un OM care mă place așa cum sunt și crede că sunt cea mai bună versiune a mea. El nu m-a cunoscut înainte, dar toate au timpul și tâlcul lor. Acum, în acest moment, liniștea este cea care îmi definește acțiunile și tind către asta: să nu mai plâng atunci când sunt prea singură, ci să mă umplu cu mine și de mine, pentru a nu uita că oricum, prea mult spațiu de împărțit cu alții nu am, dar, sper eu, să-l obțin în curând.

Astăzi, se termină cu some days are like this. Și nu, nu am plâns, ci doar am susținut necondiționat autenticitatea, emoția și starea lui OM.

Dar, recunosc: Big girls do cry. Și se simte bine. Night-night…

OM