Ziua 226 – Când Romeo și Julieta dau alt final poveștii…

Am trecut prin multe versiuni ale iubirii, dar azi pot să spun, cu inima întreagă, că sunt recunoscătoare pentru fiecare alegere care m-a adus aici.
Pentru că azi iubesc. Și sunt iubită. Într-un mod simplu, dar profund. Liniștit, dar plin de viață. Nu mai iubesc cu teamă, nu mai aștept să fiu salvată — sunt deja întreagă.

Amore mio nu a venit ca să mă completeze, ci să se așeze lângă mine, așa cum stau două valuri care se înțeleg fără să se ciocnească.
Ne iubim cu spațiu, cu blândețe, cu râs, cu joacă. Cu adevăr. Iar eu sunt fericită.
Nu e o fericire spectaculoasă, din aceea cu artificii și dramatism — e o bucurie caldă, zilnică, a lucrurilor care se potrivesc fără efort.

Când mă uit la el, nu simt frica de „ce va fi”, ci mulțumirea că „este”.
Mă simt acasă, și nu pentru că m-a convins el că sunt valoroasă, ci pentru că pot fi EU, fără măști, fără frici, fără efort.
Împreună ne este bine, pentru că separat ne este bine. Aici e magia. Și rară cum e, o prețuiesc în fiecare dimineață când ne bem cafeaua împreună și ne zâmbim fără cuvinte.

Dacă e ceva ce am învățat, e că iubirea adevărată nu țipă, nu cere, nu împinge. Iubirea adevărată te lasă liber(ă) și totuși te ține aproape.
Azi nu mai alerg după iubire. Dansez cu ea. Și mă bucur că Amore mio e partenerul meu de dans, chir dacă nu știe el să danseze prea bine. Mi-a cerut să îl învăț și o voi face. Îl voi învăța dansul cu ochii închiși, conectați la lumina inimii care ne unește.

Am fost acolo unde doare. Și acum sunt aici, unde se simte BINE.
Iar dacă ai îndoieli, dacă ești în pragul unei alegeri grele, îți spun doar atât: dincolo de curaj, te așteaptă liniștea. Și da, chiar poți să fii fericită din nou. Poate chiar mai mult decât ai fost vreodată.

Let it go. Let it flow. Let it in.
Și… lasă-te iubită. Cu adevărat.

OM